Showtime in primetime!

Ieri am asistat la o discutie televizata halucinanta, care m-a socat pe cat de mult m-a si lamurit. La Maruta, emisiune care are acest nume mai nou, eu o stiam ca Happy Hour, o semi-obscura prezenta in media, cantareata-vedeta-cinestiecinee-pseudo-ceva Minodora face confesiuni despre dificultatile unei operatiii estetice. Pe langa prima aluzie, la intrarea in studio, despre pusul rochiei in cap, ca sa-i vedem pansamentul se intampla urmatoarea conversatie:

http://lamaruta.protv.ro/video/minodora-prima-aparitie-dupa-operatie.html

sa va uitati de la minutul 1:40 pana la 2:05 ceva de genu, nu va supun la chinul intregii emisiuni. Dar vedetea spune ca i s-au taiat bucati din abdomen, exces de piele, si ca le-a vazut, la care Maruta : AI O FOTOGRAFIE SA LE ARATAM SI CELOR DE ACASA?

Cu asta inchei. Nu stiu ce as mai putea spune…

Post in post

 Au trecut doi ani de cand nu mi-am facut confesiunile prin blog. Vremea trece si uiti de tine foarte repede. Am trecut prin cate ceva de atunci. Unele bune, altele rele. Am ascultat niste muzica, am citit niste carti si am vazut niste filme. Cam ce face orice muritor de rand, asa ca mine. 

 Vreau sa revin pe blog, poate cu niste articole noi la fel de filosofalice. Nu stiu exact despre ce o sa scriu. Am o viata absolut banala si stresanta, cu ganduri despre facturi si rahaturi. Nu filozofez decat rar, si atunci imi dau seama ca-mi transform umorul in cinism. Imbatranesc. Imi plac alte carti acum, nu mai am rabdare de filozofia lui Cioran, viata e mai complicata de atat. Stiu cum suna, dar faptul ca respir mi se pare suficient de dificil.

 Cred ca, odata cu varsta, esti mai pasionat de cum functioneaza masinaria si de rolul tau in ea, decat de lupta cu ea. O fi resemnare chestia asta? Poate. Ideea revolutiei are inca radacini prin capul meu de radiera. Offtopic: Conectr(sau cum s-o scrie) imi canta din TV ca trebuie sa bag bani, un call to action pur! Sau o fi vreo viziune profunda asupra unui sistem social deficitar care a ramas blocat in conceptele functionale ale trecutului? Ahhahhhahhhha

  Tampite filozofii pentru o zi gri de vineri. O sa aveti aceleasi comentarii despre publicitate si alte chestii din TV. Am ce scrie. Sa ma urmariti daca vreti comentarii despre nimic, de citit peste o cafea, in pauza la servici sau intr-un braindead moment. Nu e nimic greu, dar nu-s nici lecturi de monden. Daca stii foarte bine ce a facut BIanca Draguseanu ieri, nu ai ce citi aici. Nu pentru ca sunt postarile foarte destepte, dar am un umor defect.  Sper sa va strangeti cativa, va astept.

Show must go on

Traim intr-o lume de bilete de sinucidere.

Mesaje disperate scrise cu maini tremurande de oameni care nu mai vad un ‘maine’.  Oameni, ca mine , ca el sau ea, ca noi, care ajung in punctul in care spun ‘nu asa, nu mai vreau, nu mai pot, nu mai rezist, nu mai am de ce’. La cine renunta ei, de fapt, la ce?

Un dogmatic ar spune la Dumnezeu, pentru ca, nu-i asa, sinuciderea e un bilet sigur spre iad, cu ‘i’ mic(explic mai tarziu de ce). Pragmatic si medical spui: depresie, boala secolului nostru, plus un dezechilibru emotional sever. Oare e atat de simplu?

Care e punctul in care spui ca ti-a ajuns, ca nu mai vrei sa te zbati, ca nu mai are sens sa astepti o zi de maine care nu se anunta decat ca o alta pata gri. Cand nimic nu aduce dimineata decat ce a adus si ziua de ieri. Toti suntem datori cu o moarte, unii chiar o cautam intr-un fel sau altul. Cine poate sa condamne pe altcineva ca nu mai vrea sa lupte, ca trebuie sa se zbata in continuare? Ce faci atunci cand lumea nu-ti ofera absolut nimic? Ce ai de ales atunci cand nu mai ai de ales? Atunci cand toate optiunile ti se par palide umbre din ce ar trebui sa fie? Ce faci atunci cand simti ca esti doar carne lasata la soare sa se perimeze treptat? Cand nu mai vezi culoare, cand muzica e doar zgomot, cand oamenii sunt doar decor si care nu sunt decor dor? Ce faci cand te simti singur, singur pana in maduva oaselor, singur pana in esenta ta, atat de singur ca incepe sa doara? Oare nu e renuntarea solutia? E simpla si fara durere, ce conteaza ce va fi cand ti verbul asta nu ti se mai poate aplica?

Eee..totul conteaza, daca un banc prost spus bine te faci sa zambesti, daca un om iti schimba ziua cu un zambet, daca Freddy a putut compune ‘Show must go on’ dupa ce a aflat ca are Sida, daca o piesa te face sa canti sau sa te comporti ca un idiot, dansand sau urland prin casa. Daca maine e doar o zi, nu e sfarsitul lumii, daca in tot rahatul miroase o clipa a roze. Daca un decolteu te face sa tresari, daca un sarut nu e doar buze ude, daca un sandwich nu e doar paine cu salam, ci sandwichul tau preferat. Atunci cand degetele tale se bucura de matase, daca il plesnesti pe dobitoc ca te-a jignit. Daca te enerveaza stirile, daca il urasti pe Basescu, daca iti vine sa-l scuipi pe Boc. Daca vrei sa-ti injuri sau ‘iubesti’ vecina. Daca vrei ai bate un interlop sau un politist, daca ai pune piedica unui idiot care a ras de o babuta, daca ai trece cu masina peste rotweilerul vecinului ca era sa te muste. Daca vrei sa bei o bere cu vre-un cristi, sau sa te imbeti cu fetele. Daca iti pica bine o tigara dimineata la cafea, daca te-ai culca cu secretara sau cu tipul de la xerox. Daca plangi la vre-un film siropos sau razi de un idiot. Daca bati un prost sau ajuti o batranica, daca iti plac biscuitii sau ciocolata neagra, daca tii cu steaua sau cu orice alta echipa, daca te enerveaza becali sau borcea sau lucescu. Daca vri sa-ti dai demisia sau sa ceri o marire, daca vrei soare si nu ploaie, daca vrei vin si nu apa. Daca-ti place sa citesti pe buda sau sa faci baie nu dus.

Daca vrei macar ceva din toate astea, inseamna ca vrei sa fi. Trebuie sa fi. Ca pana la urma tot hrana pentru viermi ajungem toti, sau rai sau iad(cu ‘r’ si ‘i’ mic pentru ca sunt convins ca de multe ori aici e mai bine si mai rau) sau in alte sfere existentiale, cum vreti. Dar macar, dupa ce trece pasa proasta, puteti spune lumii ‘V-am pupat si ma p** pe voi!’.

Vinde vinde vinde

Sau despre marketing personal in absoluta societate de consum. Concluzia zilei: Toti vrem sa fim devorati. Incep cu o concluzie, aia nu e bine, cica, fuck that. Today I BREATHE!

Toti ne vindem, intr-un fel sau altul, suntem niste mini-iisusi, fara sa fiu blasfemic, si strigam in gura mare : acestea sunt trupurile si sangele nostru care se misca pentru delectarea voastra, orcare sunteti voi, ceilalti. Pancarte mari din materiale textile care sa ne acopere, sa ne arate fara sa ne tradeze, sa ne infasoare si sa ne sublinieze dramul de personalitate. Hraniti de eternul’ nu ma intereseaza ce spune cineva’ am creat iluzia singularitatii. Cel mai mare bullshit autoimpus si autoindus. Suntem intr-o lume care ne spune ca doar asta conteaza, cu zicale de genul : ‘prima impresie o faci doar o data’ . Superficial si autoasumat, simulacru de viata printre obiecte colectate cu dexteritate si perseverenta, convinsi ca obiectele vor spune mai multe despre noi decat putem spune noi insine. Fals, obscen si fara niciun fond. O lume in care ambalajele vand orice continut, in care ne lasam inselati de comercial. O lume care impune si planteaza microcipuri comerciale si promoveaza consumerismul in orice forma a lui.

Am luat visul american si l-am transformat in cola, masini, haine, mancare si stil de viata. Un american obez si plantat in fata tv-ului e un ideal, orice forma de sport e asociata cu sex-appeal si orice aberatie cu extravaganta. Ferice de cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor. Iarta-i, Doamne, ca nu stiu ce fac. Biete oi lansate la pascut intre haite de lupi corporatisti. Nu gandi, consuma, consuma, consuma. Daca vei consuma viata va fi mai placuta. Idiotii de la guvern te fura, fa si tu la fel. Pune mana pe bata, fa-ti dreptate in trafic. Injura, scuipa, bate. Traieste, carpe diem, got milk, just do it, love it, hate it. Iti spun eu ce sa-ti placa, ce sa nu. Uita asta, aminteste-ti de asta, ia bani, da-i inapoi.

Vrei dragoste, avem medicamente pentru asta. Vrei sex, avem papusi pentru asta, nu-ti trebuie contact uman. Noi avem solutii, avem solutia pentru tine. Du-te la vrajitoare, fa-ti cruce, crede-n Dumnezeu, cumpara-ti o barca. Fii pios, mai bine daca esti ateu. Crede-n fortlele proprii, gandeste singur. Nu te obligam, doar iti aratam ce e mai bine. Bea apa, nu cola. Fii bio, pamantul moare. Crede-n pace si impacare, make love not war. Fii un spirit liber, crede si nu cerceta.

Totul sta in trei cuvinte. This is advertising! Va multumesc pentru participarea fara comentarii!

Noi titluri, realizari vechi

Emisiune noua pe Antena 2: Jurnal de Bordea. Emisunea asta, la fel ca majoritatea de la noi, e o preluare din tari mai luminate, mai destepte si mai dezvoltate. Emisiunea e luata din State si e un concept a lui Zach Galifianakis si se numeste Between two ferns. Faptul ca preluam formate din afara nu mi se pare o tragedie, suntem la 20 de ani in spate si nu prea suntem capabili sa inventam mare lucru. Reteta exista si functioneaza, e mai simplu asa. Deci nu e vreo mare minune ca facem lucrurile asa.

Ce ma deranjeaza pe mine la toata treaba asta e felul in care preluam lucruri. Bordea face  aici o replica perfecta a emisiunii lui Zach, atat de tare intra in imitatie incat reproduce pana si gestica prezentatorului. Nu ma astept sa inventam ceva, dar macar sa facem asta romaneste, adaptat la o stare sociala si comportamentala caracteristica noua. Ia reteta, dar fa sa fie a ta! Asta mi se pare mie ca face Bendeac la show-ul lui. E o reteta de afara, dar e facut romaneste. E o caracteristica a show-urilor romanesti de stand-up, a oamenilor care fac stand-up, sa ‘fure’ glume si replici intregi din show-uri mai putin cunoscute din State. Nu ma mira, prin urmare, nici penibilitatea asta de show.

Oricum ar fi, ii dau 1-2 luni de emisie si apoi adio. Avem un umor diferit de americani, avem alta cultura de masa(istoric vorbind, nu calitativ). Nu va functiona genul asta de umor la noi. Si un lucru au uitat cei care se ocupa de productia emisiunii, avem un show-biz mult prea restrans ca sa functioneze un astfel de format. Personajele sunt ultra-promovate, mereu in atentie si-n spotlight. Astept sa se transforme toate intr-un fenomen regizat si exagerat, ca toate reality-show-urile autohtone. Alt lucru de care nu suntem, aparennt capabili. Asta e cea mai absurda chestie din TV.

P.s. Suntem pe primele locuri in lume la investitii in spoturi TV. Ce spune asta despre noi? Ca 68% (cifra Forbes) din noi ne alegem produsele din televizor, ca mai toate tarile sub-dezvoltate. Traim in TV, prin TV, si din TV. Cius si la mai prosper, sa ne fie sanatoasa ‘cutia cu pacate’.

Originalul!

http://www.youtube.com/watch?v=hYgZfMX2KTo

 

Campanii noi si nu prea

Noua campanie, relativ noua, e deja de vreo doua luni, pentru Lotus Center Oradea. Desi consider reusit rebrandingul facut acum ceva timp pentru Lotus Center am probleme cu strategiile lor de promovare outdoor. Nu ca ar fi nereusite neaparat, dar nu sunt coerente. Am avut aceeasi problema si inainte, cu cea cu ‘Atac la cumparaturi’, am scris despre asta, nu o sa revin.

Cea de acum include niste bannere mari-mari suprapuse peste blocuri gri-gri. S-a facut cam aceeasi treaba ca inainte, practic, fara prea multe artificii. Problema mea majora e cu acest concept creativ magistral si inovator. Practic totul se invarte in jurul ‘ WE LOVE(HEART)  ……’ . Of, of! Au trecut in jur de 40 de ani de cand logo-ul asta   revolutiona conceptul de promovare urbana si turistica. Milton Glaser e un geniu sau a avut o revelatie divina, dar totusi. Nu credeam ca la atata timp dupa voi revedea retetele succesului repetate. S-au facut sute de copii dupa acest concept, au existat sute de procese. Dupa atata timp nu credeam ca cineva va reveni la asta. Atat de putina creativitate mai avem prin agentii incat sa luam un concept atat de vechi si sa-l repozitionam in mainstream? Mai ales dupa 9/11 cand tot brandul asta a capatat alta anvergura. Conceptul asta e mai New York decat turnurile gemene, si mai american decat hot dogul. Intr-adevar, au schimbat lucruri, inima e roz si e la persoana 1 plural si obiectele iubirii se schimba de la shopping la coffee. Pana si fontul e tot cu serife, atata doar ca nu-s majuscule. 

Au dinamizat conceptul alternand pentru cateva zile bannere mari care stimulau imaginatia, de exemplu vreo 3 zile a fost doar inima, apoi a fost coffee, apoi we coffee si apoi a aparut conceptul inovator de ‘ we love coffee ‘. Pe langa ca nu inteleg de ce avem nevoie de engleza sa promovam un brand in Romania. Avem o limba mai complexa si mai interesanta, care-ti permite mai multe decat engleza. Dar engleza e simpla, si directa si muuuuuult mai cool.

Toate astea mi se par incercari triste de a face publicitate, fara imaginatie sau creativitate, desi inteleg ca e clientul rege, schimbarea trebuie sa vina de la creativi. Niciun suflu proaspat dupa ‘Yellow submarine’, care a fost, din punctul meu de vedere, cea mai buna campanie din ultimii ani in advertisingul oradean. ‘ Yellow Submarine ‘ a avut tot, plasare perfecta in piata, publicul tinta targetat perfect, campanii foarte inteligente ale clientului, ce mai, marketing profi.

Astept cu nerabdare subiecte noi si suculente, dar ma indoiesc.

Complet neinspirat

Ce faci cand esti complet neinspirat? Scrii un post fara sens pe blog. Aparent asta fac. Asculta sunetul tastelor plesnite si vezi daca te duce undeva(Finding Forrester-film, il recomand). Din pacate e valabil doar pentru scris. La altceva nu merge. Foaia alba sau teroarea din spatele nimicului. Problema e ca foaia alba e ca o oglinda a creierului, cel putin pentru mine. Ce faci cand vine teroarea? Te ascunzi intr-un colt si plangi ca o fetita sau iei taurul de coarne. Probabil niciuna, za dimon e maci tu strong. Trebuie sa-l chinui, sa-l pui sa faca tumbe si sa rada si sa planga.

Eu recomand filme proaste sau o conversatie cu un idiot. Pot sa recomand un film chiar acum ‘ Ride or Die ‘ cu Vivica Fox, bun bun bun. La conversatia cu idiotul nu va pot ajuta, dar sigur aveti deja pe cineva in cap. Probabil va intrebati daca nu cumva sunt frustrat  daca gasesc satisfactie in esecurile intelectuale ale altora. Probabil ca sunt, dar e asa amuzant. Majoritatea ideilor bune iti vin din situatii de genu, sau cu un idiot sau despre un idiot. Prostia umana e fascinanta si motivanta. Cinismul e ca a doua mama si sarcasmul o arma de distrugere in masa.

Ce e important e sa nu te pierzi prin lucrurile astea, sa nu te afecteze, sa nu le iei personal (alegeti bine idiotul). Daca e enervant, uitati de asta. Nu functioneaza. Asa ca renuntati daca simtiti ca ardeti neuroni ca pe chibrite, probabil ca asta se si intampla. Cum sunt convins eu ca, daca ma uit la emisiuni mondene, mi se sinucid neuronii. Tot nu ma pot opri. Ce sa zic, Simona Senzual e hipnotizanta.

Citeam pe undeva, de fapt, stiu exact unde, in cartea lui Hillman Curtis despre New Media, ca el, cand il bantuie demonul se intoarce spre etaloane. Adica gasesti unul foarte tare in domeniu si-l studiezi. E posibil, dar putin probabil. Eu zic ca inspiratia e in oamenii fascinanti din jur. Oamenii inteligenti nu pot fi fascinanti, e un mare defect, dar exista. Oamenii inteligenti sunt interesanti, dar niciodata fascinanti. Oamenii inteligenti o sa-ti aseze la picioare toate regulile si convingerile lor din prima clipa. O sa-ti spuna tot ce vor, tot ce le place, tot ce apreciaza. Pe cand un idiot e imprevizibil, deci fascinant. Sunt atatea feluri in care poate sa te surprinda, incat nu o sa-ti vina sa crezi. So, gasiti unul, niciodata sa nu-i spuneti, si folositi-l. Cine stie, poate si pe mine ma cheama unii la cafele din acelasi motiv.